Chile este patria lui Neruda. Iubit și urât, premiat și contestat, expulzat din țară și reprimit cu urale, Pablo Neruda rămâne un simbol național al acestui stat latino-american. Am început să-l descopăr recent dar vă provoc să căutați informații despre fascinanta lui viață și să-i citiți poezia. Nu-mi permit să vă copiez aici ceea ce puteți găsi la o simplă căutare în internet. Însă vă pot povesti cum a ajuns să mă fascineze acest poet.
O bună parte din volumele lui de poezii au fost traduse și în limba română. Viața i-a fost o carte deschisă iar biografia lui nu este un secret. Însă nici prin cap nu mi-a trecut vreodată că ar exista un graffiti despre el și creația lui. Este poezia lui Neruda artă? Premiul Nobel pentru literatură pe care l-a primit în 1971 așa spune. Dar graffiti ce artă mai este? Cu asta mi-am pus în cap nu doar specialiștii în domeniu ci și toți cetățenii decenți care luptă pentru curățenia în cartier și promovează straturile simpatice de flori în fața blocurilor.
Cât de mult te poate inspira poezia lui încât să o transformi în graffiti pe zidurile orașului și să mai ai și acordul primăriei. Nu știu dacă s-a primit aviz de la ”Urbanism” dar se pare că n-au trimis încă pe nimeni cu căldarea de var alb. Nu doar că acest graffiti n-a fost șters dar nici nu i-a trecut cuiva prin cap să-l contrazică pe poet și să scrijelească vreun vers de iubire de cartier încadrat frumos cu o inimă săgetată. Accesul pe acea stradă este permis oricui. Da, orișicine are acces la Neruda.
Dar hai să analizăm puțin profilul zugravului de graffiti! Chilienii îl numesc graffitero însă în limba română n-am ajuns mai departe de ordonatul ”grafician” (graffitist nu există în DEX). Cu siguranță că este un rebel prin mesajele pe care le transmite sau prin pura dorință de a da de lucru polițiștilor care-i vânează prin toate orașele mari. De cele mai multe ori graffiti este asociat cu vandalismul. În afara faptului că ne provoacă simțul artistic și deranjează autoritățile, ce altceva mai putem spune despre un graffitero?
În lumea lui, a poeziei, pe câți n-a deranjat Neruda? Ba scria prea erotic pentru vârsta lui, ba prea prea de stânga pentru regimul politic de dreapta sau pur și simplu era prea avangardist. Și uite că după aproape 40 de ani de la moartea sa, Neruda continuă să existe prin noi și aparent ciudate interpretări ale poeziei sale: graffiti. Ce-i drept, nu orice fel de mâzgălituri - n-am văzut nicăieri scris Neruda was here -, dar nici icoane pe pereții bisericilor nu sunt aceste desene. De asemenea, ”creațiile murale” nu par a fi revendicate de un curent artistic specific.
Fotografiile le-am făcut într-o după-masă de toamnă, numai bună de poezie, în Bellavista, cartierul artistic din Santiago. Aici se află una dintre casele memoriale ale lui Neruda denumită ”Chascona”. În dialectul chilian înseamnă ”ciufulită” și era porecla ultimei sale soții, Matilde Urrutia.
Într-o paranteză stau și mă gândesc: oare n-ar merita și Herta Müller un zid frumos în București?
Într-o paranteză stau și mă gândesc: oare n-ar merita și Herta Müller un zid frumos în București?
Ar mai fi de menționat un detaliu cel puțin ciudat despre Santiago: graffiti nu doar că este tolerat, ci este chiar încurajat însă în mod controlat. Este privit ca o metodă de a schimba prin culoare și imaginație peisajul deprimant al cartierelor de blocuri. Promit să revin cu alte fotografii pe această temă.