Ani de zile, de-a lungul copilăriei mele, radioul a fost singura sursă constantă de informare. O bună parte din cultura mea generală am dobândit-o în acea vreme. Evident, dacă nu am dobândit suficientă, n-o să dau acum vina pe el...
Câteva emisiuni de care îmi aduc aminte și pe care le-am ascultat ani de zile:
- O melodie pe adresa dumneavoastră - cred că se difuza între 8 și 9 dimineața, în timpul săptămânii. Mereu speram să ascult ABBA.
- Răspundem ascultătorilor - începând cu adrese utile, medicină naturistă, chestiuni juridice și terminând cu subiecte pentru admiterea la facultate (dimineața, imediat după emisiunea muzicală). Mă amuzau rețetele cu plante medicinale - totul ”se lăsa la macerat, se umezea un tifon și se aplica pe zona afectată...”
- Cotele apelor Dunării în limbile franceză, rusă și română (la amiază). Aveam impresia că mereu sunt la fel, mai puțin iarna când mai era câte un ”pod de gheață” sau ”gheață la mal”.
- Emisiunile în direct din ”provincie” - cred că erau între 13:00 și 15:00. Îmi aduc aminte de petiția unei ascultătoare din Panciu care solicita înființarea unui atelier pentru repararea obiectelor casnice din lemn. Cinci minute mai târziu, Președintele Cooperativei Meșteșugărești anunța în direct deschiderea utilului atelier.
- Moment Poetic - o emisiune care parcă începea noaptea, la ora 23. Ai mei fiind obosiți după o zi de muncă, adormeau repede și puteam să dorm cu radioul la mine în cameră.
- Joi seara, Cenaclul Flacăra. Mai pe la începuturi aveam doar ”difuzor”. Era conectat în linie cu mai mulți vecini și dacă cei de la început dădeau volumul mai tare, cei de la capătul liniei ascultau emisiunea în șoaptă (adică noi).
- aproape interzisul Radio Vacanța... se asculta la mare în mai multe limbi străine.
- Radio Vocea Americii - aici am auzit pentru prima oară în viață critici la adresa lui Ceaușescu și mi s-a făcut pielea găinii. Postul era surprinzător de ușor de găsit spre deosebire de mai specialul Europa Liberă pe care îl prindeam lipind antena pe țeava de la calorifer.
Dar cel mai mult și mai mult m-am îndrăgostit de Teatru Radiofonic - pe care îl ascultam cu ai mei, în fiecare seară de luni, la masa din bucătărie. Îmi aduc aminte de o seară de iarnă când mâncam cartofi copți și ascultam ”Titanic Vals”...
Acum îl ascultăm în mașină sau la birou, pe internet. Există și o zonă în care radioul este vital. Este vorba despre Chile.
Fiind o țară cu o suprafață foarte mare, o densitate a populației mică și un relief mai neobișnuit, antenele de telefonie mobilă funcționează doar în marile orașe. La fel, infrastructura de telefonie fixă este extrem de costisitoare. În satele de munte sau în puzderia de insule, în special din sudul țării, radioul este singura metodă de comunicare. Este mereu deschis și vecinii ascultă toate noutățile locale. De exemplu:
- Fiul lui Perez ajunge sâmbătă dimineața cu vaporul. Tatăl lui să-l aștepte cu căruța între 10 și 12. Pentru că toată lumea ascultă știrea, în cazul în care domnul și doamna Perez sunt la câmp, la întoarcere va primi vestea de la restul satului.
- Miercuri vine în sat un oftalmolog. Consultații și rețete de ochelari între ora 9 și 15 la cutărică acasă.
- Duminică după slujbă, doamna X vrea să se întâlnească cu doamna Y. Să-l aștepte în fața bisericii.
... și așa mai departe.
La mulți ani și mulțumesc Radio România!
... și genericul meu preferat: Radio Vacanța (aveam o slăbiciune pentru varianta în germană...)