Oare cum o să fie când o să mi se facă dor de Chile? O să zic ”ce bine era acolo” sau ”nicăieri în lume nu mai găsești oameni ca ei”, ”acolo mâncarea avea gust” ori ”hai să ne cumpărăm un CD cu Violeta Parra!”? O să fie așa, un fel de dor de Brașov când ți se pare că simți miros de vinete pe scară sau c-o auzi pe vecina de la patru urlând: ”Tatiano, hai în casă că-ți scot uochii!”? Adică, un fel de dor de casă?
”Dor de Chile” îmi sună aproape nepotrivit. E ca și cum ai spune ”doină (bocet, taraf, horă) chiliană”. Sau poate e prea intim, nu știu. Dar de Austria nu mi-a fost niciodată dor deși am locuit acolo vreo cinci ani. Nici poze nu cred că mai am cu ăia.
”Dor de Chile” îmi sună aproape nepotrivit. E ca și cum ai spune ”doină (bocet, taraf, horă) chiliană”. Sau poate e prea intim, nu știu. Dar de Austria nu mi-a fost niciodată dor deși am locuit acolo vreo cinci ani. Nici poze nu cred că mai am cu ăia.
Totuși, de Chile o să-mi fie dor, de asta sunt sigur! Casa e unde ți-o faci dar este și unde oamenii te fac să te simți acasă.
Am menționat că ne pregătim de mutare? Indiciu: BE de la Berlin!
 |
| Anzii Cordilieri înainte de aterizarea pe aeroportul din Santiago |