Iubiți și câinii chilieni

Suntem în plină iarnă australă (și da, Crăciunul aici este vara!) însă temperaturile din Santiago coboară foarte rar sub 0 grade Celsius. Câteodată mai și plouă. Fiind obișnuit cu temperaturi de două ori mai scăzute decât un congelator industrial, mi se pare că chilienii exagerează îmbrăcându-se cu ce-au mai gros prin casă. Auzi, cică ”dacă ai trecut de luna august, ai trecut iarna!” spune o vorbă de aici.
După părerea mea, chilienii sunt cei mai altruiști oameni de pe pământ (încă n-am ajuns peste tot așa că mai am timp să-mi schimb părerea). Când le e frig nu se gândesc doar la ei ci și la animalele fără stăpân care populează din plin orașul, mai ales centrul. Fie că e vorba despre ong-uri sau despre persoane particulare, la începutul sezonului rece are loc o adevărată campanie în care câinii fără stăpân din Santiago sunt îmbrăcați cu jachete impermeabile. Sunt ieftine, le găsești pe toate tarabele și culmea, au și culori vesele.

Prima mea întrebare a fost dacă acești câini sunt sau nu periculoși. Adică se apropie chilianul simpatic și mărinimos cu leibărașul colorat în mână și cu toate intențiile bune în suflet dar de unde să știe bietul animal ce urmează să i se întâmple?

Cronologia evenimentelor dinaintea episodului cu garderoba de iarnă este următoarea: animalele sterilizate care nu au loc în adăposturi sau care nu pot fi adoptate (de, nu sunt toate cu pedigree!) sunt lăsate pe stradă. Dar pentru că scopul lor în viață nu este să decoreze spațiul urban, încep să caute de mâncare umblând în haită. Așa că s-a stabilit un loc fix în care primăria în colaborare cu asociațiile non-profit sau persoane fizice le hrănesc zilnic și le oferă apă. Nu știu după ce criterii s-a stabilit locația dar acest lucru se întâmplă lângă chioșcurile de ziare. 

Astfel teritoriul animalului este bine stabilit și toate exemplarele pot fi monitorizate. O dată pe an fiecare câine este dus la veterinar pe cheltuiala primăriei. Prezența hranei îmblânzește bietul dobitoc așa că nu este nici agresiv și nici nu cerșește mâncare pe la terasele cu turiști.

Vizitând orașul pentru prima dată te surprinde numărul mare de câini fără stăpân. Însă pe de altă parte nu vezi niciunul răpciugos și nici cățele cu ciorchini de pui prinși ventuză de piept.

Cu siguranță că există și alte soluții dar aici s-a considerat că în situația dată aceasta este cea mai demnă atât pentru animale cât și pentru oameni. Până la urmă și ziua ți se înveselește când vezi trecând pe lângă tine un patruped în jachetă cu ursuleți.