... sau ”once” in spaniolă, este pentru chilieni mai mult decât o cifră. Reprezintă istorie, tradiție, stil de viață, nutriție. Să le iau pe rând...
Este vorba despre o gustare chiliană care de regulă se servește la începutul serii și care pe vremuri era acompaniată de un pahar de țuică - sau aguardiente în spaniolă. Cum înainte era de prost gust să afirmi în public că vrei o țuică, se spunea codificat ”unșpe” - numărul de litere pe care îl are cuvântul spaniol.
Tradiția a fost adusă în Chile de către spanioli prin secolul XVI. Cam trei secole mai târziu, odată cu influența colonială engleză, muncitoreasca țuică a fost înlocuită de ceai. Așa au fost introduse în meniu prăjituri și biscuiți.
În anii '70, după ce majoritatea caselor aveau deja televizor, once devenise scuza de a te uita la telenovela de la ora 19, fără a te simți în vreun fel vinovat.
Astăzi, once reprezintă timpul petrecut zilnic în familie sau un motiv de socializare cu prietenii. Dacă peste celelalte mese ale zilei poți sări, once este pur și simplu obligatoriu. Familiile chiliene sunt foarte stricte cu privire la acest aperitiv. Până și restaurantele și cafenelele au în meniu un capitol aparte denumit Once. El poate fi dulce sau sărat, acompaniat de ceai sau cafea iar pentru copii, cacao cu lapte.
Dacă este sărat, nelipsită este pasta de avocado (palta), ouă jumări, șuncă, roșii, brânză. Cel dulce are o plăcintă de casă, clătite sau dulcețuri.
Am împrumutat cu drag această tradiție, mai ales că mi-a recomandat-o și nutriționistul (evident, varianta dietetică!) și sper să o continui și după ce ne mutăm la Berlin. Asta în cazul în care o să mi se facă dor de Chile, după cum mă lamentam zilele trecute într-o altă postare pe blog.
 |
| Once de casă cu avocado, ouă, brânză, tomate și pâine de casă |
 |
| Varianta mai fină, de restaurant: toast cu piept de pui și pastă de avocado, cafea cu lapte |