Mergi la o petrecere în Berlin, întâlnești oameni de peste tot, persoane care și-au făcut o viață în Santiago de Chile, în București, Madrid și Paris. Se bea vin și Pisco, se mănâncă ceviche în linguri asiatice de porțelan, se vorbesc limbile pământului.
Se revăd foști colegi de facultate iar în fundal cântă Barry White și Bonney M. O invitată strânge fetele într-un colț și le oferă bijuterii unicat dintr-o mapă de catifea albastră.
Se servește tortul, sărbătorita întreabă de cafea după care ospeții încep încet să plece.
Tragi cu urechea la două surori chiliene care încep să depene amintiri din '75. Aveau vreo 8-10 ani când au ajuns în exil la București. Un drum lung în avion, apoi o carantină la spital, o școală pentru exiliați și un cântec. Atât.
Joacă, joacă, joacă băiete
Că ești frumos ca un castravete.
Jocul nostru este format,
Dintr-o fată și un băiat.
Joacă, joacă, joacă fetiță
Că ești frumoasă ca o garofiță.
Jocul nostru este format
Dintr-o fată și un băiat.
Cinci ani mai târziu, pe la începtul anilor '80, ai învățat tu cântecul ăsta. La grădinița nr. 4, în Șcheii Brașovului cu tovarășa educatoare Nan. L-ai cântat doar atunci. Atât.
***
E trecut de miezul nopții. Traversezi centrul Berlinului și-ți fredonezi fascinat melodia, până la obsesie, ca atunci când repetai pentru serbare. Acum 35 de ani.