Filă din jurnalul unui cetățean obișnuit

M-am trezit pe la opt fără un sfert, destul de neobișnuit pentru o dimineață de sâmbătă dar asta pentru că aveam o programare la medic. Am ajuns la policlinica Santa Maria și mă gândeam că având în vedere că nu sunt o persoană religioasă pot face un compromis cu numele atâta timp cât serviciile sunt de calitate.
Rezervarea era făcută pentru ora nouă jumate și am ajuns exact la această oră, fără să fiu nevoit să aștept mai mult de cinci minute. La recepție am comunicat CNP-ul chilian (RUT) și pentru siguranță mi s-a scanat amprenta arătătorului. Sistemul mi-a recunoscut tipul de asigurare și mi-a dat fericitul verdict că pentru consultația solicitată nu trebuie să mai plătesc nimic. Ca și la noi, asigurările se plătesc în funcție de venit, dar sunt particulare și fiecare poate opta pentru o firmă sau alta.

Vizita de rutină pe care am făcut-o medicului a fost foarte agreabilă, specialistul povestindu-mi, pe lângă chestiunile profesionale și că recent a citit un articol despre cum este afectată România de schimbările climatice. Climatice, nu politice. Uite că că la asta nu m-am mai gândit de foarte multă vreme și nici nu-mi aduc aminte să fi simțit preocuparea mass-mediei românești cu privire la acest subiect.

După ce-am bifat vizita medicală, am ieșit la o cafenea simpatică, la modă prin anii '70. Se numește Copelia și mi-a adus aminte de un spectacol de balet cu același nume pe care l-am văzut acum vreo 10 ani la Palais Garnier în Paris. Am servit un mic dejun retro, după cum am avut grijă să-mi anunț și prietenii pe facebook. Am ieșit apoi și am căutat cadouri pentru diverse ocazii pe care le sărbătorim în weekendul acesta. 

Prima oprire - o papetărie care funcționează cam din aceeași epoca precum cafeneaua. Nu există articol din acest domeniu pe care ei să nu-l aibă. Vânzătorii sunt adevărați specialiști și lucrează aici de când au terminat școala, adică de vreo 30 de ani. Am cerut un stilou care să se încadreze într-un anumit buget, specificând că este un cadou pentru o doamnă. Vânzătorul a înțeles exact ce vreau și mi-a spus ”ca între prieteni” că pot opta pentru o colecție mai veche la jumătate de preț. A căutat sârguincios prin depozit și mi-a prezentat vreo cinci modele care se încadrau exact în pretențiile mele, din care am ales unul.

Al doilea cadou de pe listă era pentru fiica verișoarei lui Ivan, care urmează să împlinească o săptămână și pe care nu am apucat încă să o vizităm. Neavând copii, am dezvoltat o pasiune din a cumpăra cadouri odraslelor verișorilor, răsfățându-le cu diverse chestii la modă pe care niciun părinte serios nu se gândește să arunce banii. Treaba asta ne-a dat așa... o satisfacție care ne-a menținut zâmbetul pe buze o bună perioadă de timp.

A urmat un prânz la un restaurant peruan unde ca de obicei m-am rățoit la ospătar dar mâncarea a fost atât de gustoasă încât am uitat că mi-a amestecat băutura cu zahăr în loc de îndulcitor, așa cum cerusem inițial.

Urmează o seară organizată ad-hoc în ultimele două ore, cu o gașcă de prieteni. Din punct de vedere culinar cred că ne vom spurca cu o mâncare delicioasă pe care chinezul din colț o gătește în garajul din spate.  În rest, vinul bun care nu lipsește niciodată, discuții despre filme, cărți, gramatica spaniolă (ecuație cu diverse necunoscute chiar și pentru localnici) și veșnica întrebare dacă Roxette mai este sau nu la modă.

Toate astea fără să aud un cuvânt despre circul politic de-acasă, fără să simt nevoia să deschid radioul sau televizorul ori să citesc știrile pe internet. Ziua de azi a fost lămâia contra greței politice acumulate în ultimele zile.