(PC) Parțial color: Început de an în Potsdam. Palatul Sanssouci

În a doua zi a lui 2013 am luat metroul de la Hackescher Markt, foarte aproape de strada pe care locuim în Berlin, și după aproximativ 45 de minute am ajuns în minunatul orășel din landul Brandenburg, Potsdam.

În urmă cu câțiva ani am vizitat orașul în aceeași zi a anului. O coincidență...Am avut parte de ploaie, frig și puțină lumină - ceea ce mi-a dat de furcă la poze. Orașul este atât de frumos încât toate astea n-au prea contat.

După ce am vizitat parcul și palatul Sanssouci (descrierea mai jos), am făcut un mic tur prin centrul orașului.

Palatul Sanssouci

”Aflat în apropiere de Potsdam, la aprox. 30 km de Berlin, palatul Sanssouci a fost construit de regele Prusiei, Frederic al II-lea și inaugurat printr-un banchet strălucitor în 1747. Numele palatului nu a fost ales întâmplător: „Fără Griji”. A fost numit astfel tocmai pentru că regele îl concepuse ca un loc de odihnă. Aici se putea retrage departe de obligațiile curții, dedicându-se muzicii, discuțiilor și dezbaterilor filozofice cu învățații vremii.

În calitate de principe moștenitor, era intr-un conflict permanent cu tatăl sau, Frederic Wilhelm I, poreclit „regele-soldat” și renumit pentru severitatea lui. Deși era artist ca formație, Frederic al II-lea s-a urcat pe tronul țării la vârsta de 28 de ani, în 1740, dar, ajuns rege îi uimește pe toți prin noua politică războinică pe care o duce.

Profitand de slăbiciunea Habsburgilor, de după urcarea pe tron a Mariei Tereza, el invadează Silezia și duce trei războaie împotriva Austriei, făcând din statul prusac o mare putere în Europa. În timpul celui de al doilea război, regele a început ridicarea palatului Sanssouci, conducând în același timp și armata și construcția, primind în permanență informații de la arhitectul Georg Wenzeslaus von Knobelsdorff, care concepuse planurile si supraveghea lucrarile.

Construcția a început în aprilie 1745, pe locul unde exista o vie. Dupa cât se pare, modelul inițial a fost cel al Castelului Marly-le-Roi din Franta. O colonadă semicirculară se înalță în zona de primire și, dinspre grădină, se intră în palat pe o scara elegantă cu 132 de trepte. O cupolă arămie dădea un farmec deosebit clădirii de culoare ocru-galbui cu numai 12 camere. Una dintre cele mai frumoase era Camera de Muzică, având decorații murale în stil rococo. Sala de Marmură, cu 16 coloane duble, era locul în care Frederic aduna savanții și filozofii la celebra „Masă Rotundă”.

Parcul, de circa 300 de hectare, a fost conceput de același arhitect Knobelsdorff. Este decorat cu grote, fântâni, insule, temple, izvoare, totul în stil baroc. Aici au fost construite și câteva clădiri comandate special de Frederic al II-lea. Pe lângă celebra Galerie cu Statui s-au înalțat Casa de Oaspeti ”Neue Kammern”, poarta cu obelisc și Casa Chinezeasca a Ceaiului. Între 1763-1769 a fost construit Noul Palat, o constructie elegantă și impunătoare în care insă Frederic cel Mare nu a locuit niciodata, rămânând credincios micului Sanssouci.

În secolul al XIX-lea palatul a devenit reședința lui Frederic-Wilhelm al IV-lea al Prusiei și a fost lărgit de arhitectul Ludwig Persius, cu înfrumusețarea fiind însărcinat Ferdinand von Armin.

După cel de-al Doilea Razboi Mondial acesta a devenit una din atracțiile turistice ale Germaniei Democrate iar după unificarea Germaniei, au fost aduse aici, în 1991, rămășițele pământești ale lui Frederic. În acest fel a fost îndeplinită ultima dorință a ctitorului, înmormântat inițial în biserica garnizoanei din Postdam.”

Dacă textul a fost adaptat (sursa: Revista Magazin), aducându-i mici corecturi conform explicațiilor în limba germană, fotografiile îmi aparțin: