Tocmai am stat de vorbă cu o prietenă care locuiește în Santiago. Este născută în SUA iar părinții ei sunt din India. S-a căsătorit cu un german a cărui mamă este din Caracal. Copiii prietenei mele s-au născut în Brazilia. I-am povestit foarte încântat că azi m-a sunat o cunoscută a cărei soacră este din Maramureș - așa că pot face schimb de experiențe de nurori de românce. Persoana care mă sunase este o poloneză și stă în Chile de când era mică.
Între timp primesc și un mesaj din partea altei amice pe care am cunoscut-o recent la Ambasadă. A plecat din România acum treizeci de ani, a trăit în Venezuela apoi s-a căsătorit în SUA și de vreo zece ani este în Chile. M-a întrebat dacă înainte să plecăm în Germania, mai avem timp de-o cafea.
Îmi sună telefonul și un client din Noua Zeelandă îmi cere o ofertă pentru o firmă din Coreea de Sud. Era urgent și mă apuc să-i scriu un mesaj. Tastatura începe să-mi răspundă aiurea la comenzi. Într-un final îmi dau seama că o uitasem setată pe limba germană.
Dacă vi se intâmplă toate astea în decursul a vreo cinci minute, înseamnă că ați înțeles cum stau treburile cu globalizarea.