În agenda de azi erau biletele la un clasic de la Berlinală - Cabaret, cu Liza Minelli. M-am logat (că acum știam unde și cum), am dat click pe pătrățelul care simboliza ”bilete disponibile ACUM online”, mă redirecționează spre site-ul de vânzare și-mi dau seama că nu-mi găseam cardul pe care îl vroiau ei. Aveam altul, dar cică nu era de tipul agreat. Cu viteza fulgerului, întorc casa pe dos. Nu-mi găsesc cardul celălalt și îl sun disperat pe Ivan. Îmi simte disperarea la telefon și reacționează imediat. Întroduc datele și... primesc confirmarea. Ura! Am reușit, spre deosebire de ziua anterioară.
Acum trebuia să mă duc să ridic biletele online de la singurul ghișeu de felul acesta din tot Berlinul - după modelul ”Declarațiile online se depun la etaj”. Pentru că nu-mi era foarte clar cât rămân în sistem aceste bilete, am mai dat și o fugă până în capătul celălalt al orașului, ca să nu rămân fără ele.
La centrul de vânzare a biletelor din Potsdamer Platz, sunt două ghișee: unul cu patru cozi și timp de așteptare între o oră jumate și două iar altul cu două casierițe și nimeni la coadă. Un cetățean invidios m-a întrebat pe un ton care m-a făcut să mă simt vinovat: cum ați reușit? L-am mințit, i-am răspuns în spaniolă că nu știu germană. Era posibil să știe engleză.
Uite că nu mi-a trecut prin cap să-i fi răspuns în românește...
Pentru mâine urmează un film important și mi-e că n-o să dorm de emoția online-ului: Gloria, film chilian din secțiunea Concurs și un alt clasic, Casablanca. Da, acea Casablanca cu Ingrid Bergman!
 |
| ”Coada” pentru bilete online |
 |
| Coada la care am stat și eu cu două zile în urmă |