Absolut întâmplător, tocmai am terminat o altă filă de jurnal de Berlinală despre filmul pe care l-am văzut sâmbătă seara.
Așadar, aceeași zi de sâmbătă, același cinematograf International, din fostul Berlin de Est, dar de data aceasta la ora 22:30 - un film polonez de la secțiunea Concurs: W imie... sau În numele..., regia Malgorzata Szumowska.
Titlul face referire la finalul tuturor rugăciunilor creștine și descrie soarta unui preot catolic polonez și alegerile lui în viață. Sunt prezentate atracții interzise într-un cadru religios strict și toată lumea pare să-și dorească ce nu poate avea. Deși Biserica este direct avizată, există o procedură care acoperă fiecare cădere în ispită. Avem un Adam, o Eva și un trădător care-și îmbrățișează salvatorul. Un film complex, așa cum este și viața uneori.
Printre altele, mi-a adus aminte de filmele românești din ultimii ani în care apar o grămadă de scene cu farfurii pline ochi cu mâncare. Indiferent cu ce se ocupă personajele în film, tot la cinșpe minute se opresc să mănânce. Apoi urmează un cadru psihologic în care, ajutați de coloana sonoră, personajele molfăie meditativ copanul de pui, respectiv chifteaua tradițională poloneză.
Trecând peste ironia de mai sus, filmul mi s-a părut foarte bun. Mi-au plăcut enorm scenele despre satul polonez din ziua de azi: proletariat întors la țară, bufetul din mijlocul satului cu nume exotic, autoritatea supremă a preotului printre oameni și multă natură.
Am citit ulterior și criticile. Postul regional de televiziune, RBB, îl consideră ”curajos dar supraîncărcat” - nu știu însă cât de profesionist este scris articolul pentru că multe comentarii par a fi gratuite. În schimb, ziarul Berliner Zeitung pare să-i facă o analiză mai profundă și mai corectă, lăudând vechea școală poloneză de film, într-un supliment dedicat Berlinalei.
Sala a fost plină dar publicul tot la fel de nedus la spectacole ca cel de dimineață. Dacă mai devreme l-am iertat pentru reacția la gluma ușor neinspirată a lui Nebenzal, acum spun tot! Din fericire nu se vindea popcorn, în schimb se scoteau bomboane și ciocolată din celofan, se sprijineau golănește picioarele pe scaunul din față, se suflau muci cu debit de hidrant, se pufnea aiurea în râs de parcă erau în fotoliul de-acasă, mai era câte unul cu rucsacul cu sandvișuri și termos de cafea... Totuși, de apreciat este că au venit să vadă filme de artă.
Critic o să fiu și la adresa cinematografului ”International” care n-a fost cea mai inspirată alegere pentru difuzarea filmelor din cadrul festivalului, deși am înțeles ideea de a difuza filmele și prin cartierele Berlinului, nu doar în malluri. Organizarea lasă mult de dorit - spațiu insuficient pentru vânzarea biletelor, spectatorii sunt înghesuiți în spații mici apoi introduși de-a valma în sală, microfoane care nu merg, zugrăveli și tencuieli care stau să cadă, etc.! Vorba lui Ivan: dacă s-ar întâmpla astea în Santiago (sau la București, am adăugat eu), ziarele nemțești ar râde de noi. Aici, în schimb, se pare că nimănui nu-i pasă...
 |
| Cinema ”International” by night |
 |
| Dezorganizare din partea organizatorilor de la cinema ”International” |
 |
| Regizoarea Malgorzata Szumowska, afiș cu autograf |
 |
| Actorul principal, Andrzej Chyra, afiș cu autograf |
 |
| În rolul secundar, Mateusz Kosciukiewicz, afiș cu autograf |
 |
| Critică obiectivă în ziarul Berliner Zeitung |
 |
| Filmele de până acum de la secțiunea Concurs și criticii lor. Conduce filmul polonez. |