Filmulețul de mai sus nu este despre Berlinală dar are legătură cu filmele de artă - o bună parte a peliculelor prezente la festivalul de la Berlin.
Așadar, nu este un cinema pentru toată lumea! Totuși, am riscat și mi-am luat câteva bilete la diverse secțiuni. Și dacă tot m-am băgat unde nu-mi fierbe oala, iată și concluziile mele:
Filmul de artă scandinav
S-ar putea pune în vânzare la Ikea: e minimalist și poți să-l faci singur, apoi îl interpretezi cum vrei. Calitatea principală: e scurt.
Filmul de artă low-cost
O mare obrăznicie! La final apar o tonă de sponsori, câteodată chiar și în timpul filmului vezi personaje cu șepci-reclamă sau întâmplător, preț de câteva secunde bune, se strecoară sigla unui hotel. În loc de actori, sunt luați oameni de pe stradă și puși, cică, să interpreteze propriul rol. Nu primesc un ban, dar li se promite că o să devină vedete. Dialogurile sunt simbolice pentru că n-are cine le interpreta cum trebuie. Așa că, pentru a umple o oră jumate, stai și admiri pajiști și lanuri de grâu care se unduiesc în vânt, pe muzică clasică (pentru că-i mai simplu cu drepturile de autor). La sfârșit, se cheamă că te-ai uitat la o dramă psihologică.
Scurtmetrajul israelian
Aveți 18 ani împliniți? N-ajunge! Poate de la 21 de ani în sus, după ora 24, aveți obraz de-așa ceva. Și ca transparența să fie totală, actorul principal este și regizorul care vă salută cordial la final, explicând încă o dată sensul ascuns al filmului. Nici nu vreau să știu unde l-a ținut ascuns...
Auto-eroi
Vine un regizor și zice că la el în țară i s-a interzis dreptul de a-și profesa meseria. A făcut un film pe ascuns. Până acum, nimeni nu poate verifica informația. Așa... în film apare el, o prietenă și un câine. Cadrele sunt filmate la el acasă și în grădină - adică, tot low-cost. Intră pe sub pielea jurnaliștilor, mai stoarce niște lacrimi, mai umple niște batiste cu muci și se trezește candidat la Ursul de Aur.
Filmul de artă german
La genul ăsta de filme eu am impresia că regizorul stă în spatele sălii și râde de public. De fapt, există cam trei reacții: unii profită de ocazie și trag un pui de somn, o parte ies din sală în primele zece minute iar alții își pun mâna pe bărbie și dau din cap, oarecum inteligent, în semn că ar fi prins ideea. Cred că nu e nicio idee de prins ci doar un test de snobism. Exemplu... Filmul începe cu unul care merge prin pădure. Cinci minute. Apoi urmează un cadru cu niște ferigi, tot cinci minute. După aia se revine la tipul care merge prin pădure, apoi la ferigi, iar drumețul... După vreo două hectare de ferigi și cinci km de mers prin pădure, mi-am văzut de propriile psihoze.
Pentru mâine, vă promit un film bun. Bun de tot! Un film muncit cu actori adevărați.
 |
| Afișul oficial al Berlinalei |