Pentru că totul a mers neașteptat de bine cu biletele, am avut timp să trec și pe la un târg internațional unde am auzit că România are stand. Am avut o mare deziluzie: standul românesc era complet gol, dezolant, trist și maro. Mai multe în articolul pe care l-am scris imediat după vizită.
Cu alte cuvinte, una caldă, alta rece. Parcă nu le putem face pe toate bine!
La fel ca alți regizori români, Călin Peter Netzer - al cărui film concurează la Berlinală cu cele mai bune filme de artă de pe mapamond, merită o medalie doar și pentru promovarea imaginii României în lume. Tocmai mi-am adus aminte că, acum aproape două luni, în cadrul unui alt festival de film din Potsdam, am asistat la o prezentare foarte frumoasă făcută filmului După Dealuri, de Cristian Mungiu. Asta în timp ce în presa românească citeam doar niște critici aberante și amatoare despre ”scenele prea lungi” ale filmului și niște comunicate ieșite din decor, venind, evident, din direcția Bisericii Ortodoxe Române.
Pe de altă parte, și în alt domeniu, dar tot în Berlin și în aceeași perioadă de timp, cineva își bate joc de banii contribuabilului român și de imaginea țării, prezentându-se în fața lumii cu un stand gol.
Nu știu de ce, dar am impresia că banii pentru promovarea imaginii țării sunt distribuiți exact invers. Cel mai probabil ajung pe mâna unora ”plecați în delegație” la Berlin dar care în realitate umblă brambura prin reprezentanțe auto, garaje cu mașini de mâna a doua, malluri cu oferte la textile și supermarketuri ”unde se găsește cafea Amaroy”.
Am criticat ce am avut pe suflet și am scris ce am am văzut. Acum, haideți să ținem pumnii filmului Poziția Copilului care va avea premiera luni, 11 februarie:
 |
| Biletul la filmul Poziția Copilului, pe care îl voi viziona a doua zi după premieră |
 |
| Biletul pentru La Plaga, exotica amestecătură de limbi |