Plagiat à la française

După experiența românească, apoi cea sud-americană și, actualmente, trăind în lăudata Europă Occidentală, ajung tot mai mult la concluzia că lumea, sau cel puțin politica, este peste tot la fel.

„Mică anchetă asupra plagiatului fără scrupule” așa se numește o carte apărută în Franța (Éditions Léo Scheer, 2013), de Hélène Maurel-Indart.

Jurnal de Berlinală. Poziția Copilului.

După cum am intuit încă dinaintea Berlinalei, printre favoritele festivalului se află filmul chilian Gloria și cel românesc, Poziția Copilului.

Imaginați-vă acum un cuplu româno-chilian care trăiește la Berlin și care a văzut ambele filme... Povestea este cât se poate de adevărată și orice asemănare cu personajele reale este absolut intenționată.

Jurnal de Berlinală sau cum văd eu filmele de artă.

Filmulețul de mai sus nu este despre Berlinală dar are legătură cu filmele de artă - o bună parte a peliculelor prezente la festivalul de la Berlin.

Așadar, nu este un cinema pentru toată lumea! Totuși, am riscat și mi-am luat câteva bilete la diverse secțiuni. Și dacă tot m-am băgat unde nu-mi fierbe oala, iată și concluziile mele:

Jurnal de Berlinală. Duminică, 10 februarie, al doilea film.

Casablanca - un clasic din 1942, cu Ingrid Bergman și Humphrey Bogart, vizionat pe marele ecran. Introducerea a fost făcută de Isabella Rosselini, fiica actriței. Ce ocazie unică! O să mă felicit toată viața pentru bilete...

Jurnal de Berlinală. Duminică, 10 februarie, primul film.

Gloria - un film chilian în regia lui Sebastián Lelio, participant la secținea Concurs a Festivalului de Film de la Berlin.

Ce film! Ce actori! Ce reacție a publicului! Toate acestea au fost accentuate și de faptul că am asistat chiar la premiera acestui film care a avut loc în Palatul Berlinalei.

Jurnal de Berlinală cu ocazia demisiei Papei

A demisionat Papa Benedict al XVI-lea.

Absolut întâmplător, tocmai am terminat o altă filă de jurnal de Berlinală despre filmul pe care l-am văzut sâmbătă seara.

Jurnal de Berlinală. Sâmbătă, 9 februarie. Dimineața.

Azi a fost prima zi productivă de Berlinală - asta pentru că am început să și vedem din filmele pentru care ne-am tot chinuit să luăm bilete. Pentru că festivalul durează 11 zile iar biletele se pun în vânzare doar cu trei sau patru zile înainte de  fiecare film, a trebuit să fac o agendă pentru cumpărarea biletelor și alta pentru vizionarea filmelor, după cum vă povesteam în prima zi.

Jurnal de Berlinală. Vineri, 8 februarie.

Azi mi-au surâs astrele cibernetice - am reușit să-mi rezerv online următoarele două filme (pe care le voi vedea săptămâna viitoare): Poziția Copilului, film românesc de la secțiunea Concurs și La Plaga, o peliculă poliglotă în catalană, spaniolă, ilocano, moldovenească (așa scrie) și rusă. Ilocano, am aflat și eu din Wikipedia, este ”a treia limbă vorbită în Filipine”. Combinația pare cel puțin exotică, să vedem cum va fi și filmul...

Jurnal de Berlinală. Joi, 7 februarie: Babilon

Casablanca și Gloria. Încercarea de a cumpăra biletele online n-a fost atât de glorioasă și am pățit ca marți: mă loghez la ora 10 fix (când se deschidea casa online) dar cade sistemul! Își revine după un minut și biletele erau deja epuizate. Vorba aia: ”Bilete mai aveți? Sunt epuizate. Nu-i nimic, dați-mi așa...”

Un stand gol al României la un târg internațional

Pe cât de mult am lăudat într-un articol din luna ianuarie, standul României de la Săptămâna Verde, pe-atât mi-e de jenă să vă arăt pozele de la Fruit Logistica - un alt mare târg internațional, specializat în fructe și legume proaspete.

Jurnal de Berlinală. Miercuri, 6 februarie: Online

În agenda de azi erau biletele la un clasic de la Berlinală - Cabaret, cu Liza Minelli. M-am logat (că acum știam unde și cum), am dat click pe pătrățelul care simboliza ”bilete disponibile ACUM online”, mă redirecționează spre site-ul de vânzare și-mi dau seama că nu-mi găseam cardul pe care îl vroiau ei. Aveam altul, dar cică nu era de tipul agreat. Cu viteza fulgerului, întorc casa pe dos. Nu-mi găsesc cardul celălalt și îl sun disperat pe Ivan. Îmi simte disperarea la telefon și reacționează imediat. Întroduc datele și... primesc confirmarea. Ura! Am reușit, spre deosebire de ziua anterioară.

Jurnal de Berlinală. Marți, 5 februarie: Primele bilete

Primele bilete pe care le puteam cumpăra erau la filmul polonez W imie... (În numele...), secțiunea Berlinală Concurs. După ora 10:00 intru pe site, până găsesc ce trebuie, se face 10:10. Anunț în dreptul filmului: contingentul de bilete online s-a epuizat.

Jurnal de Berlinală. Luni, 4 februarie: Marea Dezamăgire

Eveniment mare în lumea filmului, după cum povesteam solemn acum vreo săptămână, într-un articol despre Berlinală. Peste 400 de filme de văzut în... 11 zile. Imposibil, chiar și două pe zi poate fi mult pentru că mai vrei să și înțelegi ceva din ele. Așa că dă-i și caută, selectează, fă un top. Muncă multă...

Plagiat ”Made in Germany”

În articolul Plagiatul migrează spre Vest de acum câteva săptămâni, vă povesteam despre o situație ridicolă în care s-a pus o politiciană germană, întâmplător de origine română, care a copiat discursul ”concurenței” și a încercat să facă valuri într-un scandal politic local din capitala Germaniei, Berlin.

Luxemburg. Rosa Luxemburg.

Cartierul în care locuim are o mulțime de locuri care poartă același nume: o piață, o stradă, o stație de metrou și un bar care se numesc Luxemburg. Rosa Luxemburg.