Dor de Chile

Oare cum o să fie când o să mi se facă dor de Chile? O să zic ”ce bine era acolo” sau ”nicăieri în lume nu mai găsești oameni ca ei”, ”acolo mâncarea avea gust” ori ”hai să ne cumpărăm un CD cu Violeta Parra!”? O să fie așa, un fel de dor de Brașov când ți se pare că simți miros de vinete pe scară sau c-o auzi pe vecina de la patru urlând: ”Tatiano, hai în casă că-ți scot uochii!”? Adică, un fel de dor de casă? 

Specialistul în de toate

Deunăzi îmi atrage atenția o fotografie. Un cunoscut se pozase ”profesional” cu un pahar de vin în mână iar privirea lui sugera un interes real în tainele licorii. Ai putea să juri că orgasmul era autentic! Din toate unghiurile, imaginea gemea de profesionalim.

Surprize! Surprize!

Interesantă invenție și facebook-ul ăsta! Acum vreo lună mă pomenesc cu o invitație din partea unei foste vecine de pe vremea când eram copil și locuiam în același bloc. Nici numele de familie și nici poza nu-mi spuneau mare lucru. Și-a schimbat numele după ce s-a măritat și a devenit o mare gurmandă, așa că și fizionomia îi e destul de alterată. Până la urmă, după un schimb de politețuri, mi-am adus aminte de ea deși n-o mai văzusem de vreo douăzeci de ani.

Biserica - această instituție nerușinat de puternică

Am ales la întâmplare două articole despre Biserică apărute în presa de astăzi și un altul mai vechi găsit pe internet.

Filă din jurnalul unui cetățean obișnuit

M-am trezit pe la opt fără un sfert, destul de neobișnuit pentru o dimineață de sâmbătă dar asta pentru că aveam o programare la medic. Am ajuns la policlinica Santa Maria și mă gândeam că având în vedere că nu sunt o persoană religioasă pot face un compromis cu numele atâta timp cât serviciile sunt de calitate.

Album Valparaíso

Atenție, unele imagini pot conține prea multă culoare!

Când eram copil și-mi vizitam bunica, mă intrigau vecinii din sat care-și zugrăveau zidurile caselor cu var colorat. Unele erau albastre, altele erau verzi. Mama-mare n-a mers niciodată mai departe de un cuviincios ”blio deschis”. La fel am făcut și eu, până acum câțiva ani: am continuat tradiția tonurilor decente în toate aspectele vieții mele. O fi fost influența familiei, a uniformelor de la școală sau a cartierelor de blocuri, nu știu exact. Cert este că n-am avut în jur prea multe modele de diversitate.

La ce-i bun CNP-ul

Cred că una dintre cele mai sigure afaceri din România poți s-o începi cu un simplu copiator. Cantitatea de acte copiate care ți se cere pentru orice fleac este de domeniul fantasticului.

Carmen Sylva în Santiago

În cochetul sector din Santiago numit Providencia, se află o stradă care la început mi-a atras oarecum atenția, crezând că este vorba despre o simplă coincidență dar mai apoi m-a condus către o poveste demnă de un scenariu de film. Eu îndrăznesc să-mi imaginez chiar o istorie romantică. Strada se numește Carmen Sylva și traversează unul dintre cele mai frumoase cartiere ale capitalei chiliene.

Infracțiuni florale (sau temporale?)

Printre multe știri urâte de astăzi, 7 iulie 2012 , am găsit-o și pe cea de mai jos, publicată pe pagina postului de radio Cooperativa din Chile:

Telecinemateca chiliană - ”Machuca”

Unul dintre profesorii mei de spaniolă din Chile mi-a povestit că pe la începutul anilor '80, pe când era student, era discriminat din cauză că avea plete. I se spunea ”comunistul”. Într-o secundă mi-a dărâmat tot conceptul de comunism care mi s-a implementat până la vârsta de paisprezece ani. Adică... ”Partidul NU te vrea tuns?!” Eu am trăit într-un astfel de regim dar comuniștii mă vroiau tuns milițienește. I-am povestit asta profesorului meu și a rămas la fel de uluit ca și mine. Eram eu în oglindă (dar cu păr scurt).

Un vin bun

Ăăă... ar trebui oare ca înainte să mă dezlănțui să specific faptul că trebuie să aveți cel puțin 18 ani ca să puteți citi acest text și că dacă tot îi aveți împliniți, trebuie să beți moderat? Bine, considerați că am spus-o și se înțelege că cine continuă e major, vaccinat, nu are probleme cu inima, pancreasul, face sport cel puțin de trei ori pe săptămână, e cu amorul la zi și dacă bea mai mult de x pahare nu se-apucă să-și sune foștii sau fostele.

Acum să ne vedem de treabă.

Iubiți și câinii chilieni

Suntem în plină iarnă australă (și da, Crăciunul aici este vara!) însă temperaturile din Santiago coboară foarte rar sub 0 grade Celsius. Câteodată mai și plouă. Fiind obișnuit cu temperaturi de două ori mai scăzute decât un congelator industrial, mi se pare că chilienii exagerează îmbrăcându-se cu ce-au mai gros prin casă. Auzi, cică ”dacă ai trecut de luna august, ai trecut iarna!” spune o vorbă de aici.

Telecinemateca chiliană - ”La Nana”

Mă aflam de câteva zile în Santiago și o bună parte din stresul mutări trecuse așa că aveam în sfârșit timp pentru cumpărături serioase. Ceea ce trebuia să fie începutul unei rutine gospodărești s-a transformat pentru mine într-o primă mare surpriză iar mai apoi în temă de meditație cu privire la societatea chiliană.

Neruda și graffiti

Chile este patria lui Neruda. Iubit și urât, premiat și contestat, expulzat din țară și reprimit cu urale, Pablo Neruda rămâne un simbol național al acestui stat latino-american. Am început să-l descopăr recent dar vă provoc să căutați informații despre fascinanta lui viață și să-i citiți poezia. Nu-mi permit să vă copiez aici ceea ce puteți găsi la o simplă căutare în internet. Însă vă pot povesti cum a ajuns să mă fascineze acest poet.