Oscar a dormit toată noaptea cu noi ceea ce-mi dă speranță că și-a adus aminte de mine. La micul dejun am mâncat "păsărele" adică niște turte dulci cu bezea pe deasupra.
Prânzul a fost haios pentru că restaurantul, vechi de 70 de ani, se numea "La Burta Galbenă". Numele-i vine de la fostul proprietar care purta mereu un tricou galben și pentru că avea o burtă mare care ieșea pe ușă inaintea lui, clienții l-au poreclit cu viitorul nume al localului. Ospătarul care ne-a servit, Don Sergio, lucrează acolo de 19 ani (iar colegul lui numai de 50...).
Apoi am plecat la Tía María, mătușa lui Ivan, care locuiește in Loncoche, cam la o oră de Valdivia. Trăiește intr-o casă de lemn și are o grămadă de obiecte interesante.
Mai jos dovezile, in ordine cronologică:
 |
| Un bună-dimineata din partea lui Oscar |
 |
| Pasarele la micul dejun |
 |
| Pe terasa la Burta Galbena |
 |
| Sopaipillas (gogosi sarate, in loc de paine) |
 |
| Don Sergio, ospatarul fidel |
 |
| Erica, mama lui Ivan, studiind meniul |
 |
| In drum spre Loncoche |
 |
| Casa tipica din Sud |
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
| Portret de familie |
 |
| Verișoara Trinidad |
