joi, 13 iunie 2013

Taksim via Berlin

În urmă cu vreo câteva săptămâni, pe Facebook, mi se adresează cineva din România cu aproximativ următoarele cuvinte: „Am auzit că din cauza turcilor, Germania va dispărea în curând ca națiune”. Nu mai știu dacă alegerea cuvintelor a fost chiar atât de agresivă cum mi se pare acum sau ceva mai diplomată, însă ideea a fost clară. Puțin surprins, am cerut o confirmare: „La ce vă referiți?” Confirmare mi-a trebuit, confirmare am primit: „Păi la musulmani...”

N-am comentat prea mult subiectul pentru că afirmațiile care-mi put a șovinism nu merită atenție. Ele nu vin ca o părere sau pentru a verifica o informație, posibil eronată. Ele au menirea de a jigni și de a ajuta persoana care le propagă să se simtă superioară. În plus, situația era ridicolă: eu însumi, străin în Germania, primesc o limbă de venin din partea cuiva din România care nu doar că n-a fost niciodată aici, dar în general, nu e prea umblat.

Ok, m-am prins. A citit Scrisoarea a III-a (care, recunosc, mi-a adus un zece curat la Bac!), dar aici nu e vorba despre o operă literară care prelucrează, în mod filozofic și romanțat, anumite date istorice.

Nu poți compara otomanii din secolele trecute cu Germania contemporană la fel cum nu compari nici goții din sec. III cu turcii de-acum. Cât privește fenomenul migrației și al integrării din ziua de azi, este o chestiune mult mai complexă pe care nu o comentez acum.

***

Sâmbătă, plimbându-mă prin oraș, am dat peste o manifestație. Mii de turci (și nu numai) protestau în cel mai pașnic mod posibil, susținând, de la Berlin, mișcările sociale începute în Piața Taskim din Istanbul - extinse apoi în toată Turcia. Cerința principală: un stat laic.

De prisos să întreb câți din conaționalii mei înțeleg importanța acestui lucru.





Eroul meu