PCR - Pile, Cunoștințe, Relații - era una din glumele care circulau pe vremuri despre Partidul Comunist Român. Toată lumea știa despre ce era vorba: ideologia, platforma politică a partidului se transformase într-o rețea plină de... pragmatism. Știai pe cineva care fie lucrează direct unde aveai nevoie (alimentara, peco, joagăr, spital, etc) sau cunoșteai pe cineva care cunoștea pe altcineva. Părinții generației mele cunosc detalii. Dacă au uitat, vă recomand o carte: Sunt o babă comunistă! de Dan Lungu. Dacă părinții înțeleg între timp doar spaniolă sau italiană, vestea bună e că s-a tradus în mai multe limbi.
Și uite-așa am crescut crezând fie că trebuie să ai relații ca să faci ceva în viață, fie să te ferești de ele ca dracul de tămâie pentru că vorba aia, dacă te bagi în troacă, te mănâncă porcii.
Și uite-așa am crescut crezând fie că trebuie să ai relații ca să faci ceva în viață, fie să te ferești de ele ca dracul de tămâie pentru că vorba aia, dacă te bagi în troacă, te mănâncă porcii.
Dar oare adevărul sănătos nu e undeva la mijloc? Nu mă refer la compromisuri, nici la jumătăți de măsură ci la realitatea din viața unui profesionist în domeniul său. Dacă acesta crește și se dezvoltă într-o anumită ramură, nu e normal să ajungă cunoscut într-un grup care vorbește aceeași limbă? Ba, eu cred că ar fi ciudat să nu fie așa! Când are o întrebare, normal este să apeleze la cineva care în timp s-a dovedit a fi de încredere. Uite și pleonasmul: timpul și încrederea! Atunci când birocrația se dovedește prea stufoasă (din motive neînțelese chiar și de cei care au inventat-o) sau când ceva depinde de timpul scurt de rezolvare a unei probleme ori, în cazuri mai grave, când e vorba de viață și de moarte, mai putem oare judeca existența relațiilor prin triunghiul PCR? Sunt de părere că atunci relațiile își dovedesc utilitatea și valoarea pentru că de fapt susțin competența.
Pe vremuri, Partidul era în toate: de la industria mobilei până la matematică. Partidul era pila, era cunoștința și era relația. Poziția era mai importantă decât a fi profesionist. Modelul n-a dispărut, dar măcar acum putem semnala ridicolul. N-o să uit niciodată afirmația unui politician, rostită într-o întâlnire oficială la care întâmplător mă aflam: ”Presa mă acuză pe nedrept că nu mă pricep la turism. Nu e adevărat! Eu am călătorit foarte mult la viața mea...”
Sau... Zbang!... cu mămăliga-n geam.