O petrecere, un cântec, o amintire

Mergi la o petrecere în Berlin, întâlnești oameni de peste tot, persoane care și-au făcut o viață în Santiago de Chile, în București, Madrid și Paris. Se bea vin și Pisco, se mănâncă ceviche în linguri asiatice de porțelan, se vorbesc limbile pământului. 

Se revăd foști colegi de facultate iar în fundal cântă Barry White și Bonney M. O invitată strânge fetele într-un colț și le oferă bijuterii unicat dintr-o mapă de catifea albastră.

Se servește tortul, sărbătorita întreabă de cafea după care ospeții încep încet să plece.

Tragi cu urechea la două surori chiliene care încep să depene amintiri din '75. Aveau vreo 8-10 ani când au ajuns în exil la București.  Un drum lung în avion, apoi o carantină la spital, o școală pentru exiliați și un cântec. Atât.

Joacă, joacă, joacă băiete
Că ești frumos ca un castravete.
Jocul nostru este format,
Dintr-o fată și un băiat.

Joacă, joacă, joacă fetiță
Că ești frumoasă ca o garofiță.
Jocul nostru este format
Dintr-o fată și un băiat.

Cinci ani mai târziu, pe la începtul anilor '80, ai învățat tu cântecul ăsta. La grădinița nr. 4, în Șcheii Brașovului cu tovarășa educatoare Nan. L-ai cântat doar atunci. Atât. 

***

E trecut de miezul nopții. Traversezi centrul Berlinului și-ți fredonezi fascinat melodia, până la obsesie, ca atunci când repetai pentru serbare. Acum 35 de ani.

O peșteră adâncă

Nenea Rudi nu vorbea despre lagăr. Ştiam doar că a fost la ruşi, în mină şi în lagăr. Am înţeles că toate astea, împreună, nu erau de bine. Când l-am întrebat ce înseamnă lagăr,  a coborât privirea, i-a spus soţiei ceva în germană iar Tanti Olga i-a răspuns în ungureşte, cum făcea de obicei. Era stânjenit şi cred că i s-au umezit ochii. Mă simţeam de ca şi cum aş fi deschis o peşteră. Când eram mic, mi-era frică de peşteri. Credeam că erau negre, reci şi umede şi dacă intrai, alunecai tot mai adânc şi nu mai puteai să te întorci şi acasă te aşteptau părinţii care se întrebau supăraţi: „Oare pe unde umblă copilul ăsta?!“.

Miros de Chile

Un tricou roșu, frumos împachetat.
Miroase altfel decât restul sertarului.

Are ceva de vară chiliană, de februarie austral cu foșnet de eucalipți.
Iarbă uscată care-ți crapă sub picioare și coriandru verde tocat în bucătărie.