Citesc din jurnalul berlinez al Norei Iuga. Am plecat devreme din Berlin iar la noapte vreau să fiu deja înapoi dar, cum nu mă pot despărți de acest oraș, l-am luat cu mine la drum.
Alături o tănără asiatică, probabil japoneză, citește suplimentul cultural al săptămânalului german Die Zeit, care apare în fiecare joi. Văd doar titlul: Für immer Grass („Grass pentru totdeauna”), un editorial despre scriitorul contemporan Günter Grass.
Nora Iuga a tradus în limba română cartea lui Grass, „Toba de Tinichea”. Ce coincidență! Autorul e la un metru de traducătoarea lui și eu sunt la mijloc.
Oare coincidențele sunt o raritate sau apar la tot pasul dar reușim să le observăm numai în momente de reală luciditate? Zâmbesc și mă simt bine. Acum, viața pare a fi un cerc.
Mda, bat câmpii așa că mai bine citesc mai departe. Încep un capitol nou, partea a doua a jurnalului. Nora Iuga povestește despre traducătorul poeziilor ei în limba engleză.
Mda, bat câmpii așa că mai bine citesc mai departe. Încep un capitol nou, partea a doua a jurnalului. Nora Iuga povestește despre traducătorul poeziilor ei în limba engleză.
.