Am petrecut într-un bar care anunțase cu câteva săptămâni înainte că va organiza o seară specială „Eurovision”. Atmosferă familială, clienții casei, doar noi și încă un cuplu ce păream din afară, dar numai noi vorbeam o altă limbă decât germană. S-a râs, s-a aplaudat, s-au imitat cântăreți (de ex. Cezar Ouatu), s-au băut drinkuri care-și imprimă culoarea pe ficat și, cel mai important, cap-coadă, Eurovisionul s-a putut urmări în liniște. N-am avut deloc parte - și nici nu le-am dus dorul - de comentarii deplasate, huiduieli, lălăieli turmentate, jigniri cu iz naționalist. Marea dezamăgire, pentru publicul din jur, a fost când Germania, anunțată inițial ca favorită, a primit un singur punct de la Elveția și nici măcar unul de la sora mai de la țară, Austria. Dar și atunci s-a spus ceva de genul „de la ei nu ne așteptam la așa ceva” și s-a trecut cu demnitate peste umilința cu pricina, fără înjurături sau amenințări că-și vor petrece vacanța de ski la bulgari. La sfârșit s-a votat și în bar, iar după afișarea rezultatelor s-a extras câștigătorul. Aveai voie să votezi doar o dată, o singură țară. Câte capete, tot atâtea pariuri - aproape fiecare votase o altă țară. Așa văd nemții Europa.
Moderatoarea Eurovisionului, Petra Mede, a fost sufletul petrecerii - la Malmö, în barul din Berlin și probabil și în Australia, unde transmisiunea a încept la ora locală 05:00. Chiar, știați că australienii au dezvoltat un fetiș pentru Eurovision? Nu cred că-și pun probleme de geopolitică strategică, răzbunări istorice și alianțe etnice cu care ne enervăm noi de fiecare dată când nu câștigăm sau când Moldova ne dă doar 10 puncte, în timp ce Ucraina primește de la ei 12.
Normal că punctele se dau în funcție de simpatii - până la urmă e vorba despre niște șlagăre siropoase care vorbesc pe limba unuia sau a altuia, depinde de cum îi zornăie o anumită coardă, mai mult sau mai puțin cultă. Cui îi pasă?! E un show plin de culoare, lumini, glume (din nou, Petra!), rochii și pantaloni (sau rochie în loc de pantaloni). Cine acuză Eurovisionul de împărțirea lumii în sfere de influență, nu cunoaște Europa (pardon! și Israelul care tot n-am priceput cum a ajuns la Eurovision). De ce trebuie să fim cu toții la fel? Așa suntem noi, diverși dar uniți în bisericuțe.
Însă tot aseară am avut dovada că dacă o melodie nu e pe placul românilor din diaspora, nu o votează și pace! Așadar, prima oară după ani și ani de zile când n-am primit 12 puncte de la Italia și Spania. Italienii ne-au dat totuși un punct, cam cât au primit și nemții de la Elveția.
Dar în loc să ne lingem rănile imaginare și să bocim pasional ca la o înmormântare unde nu cunoaștem răposatul (să fim serioși, cred că dintre toate edițiile Eurovisionului, Cezar a fost concurentul de care ne-am bătut joc cel mai mult), hai să vedem cine ne-a simpatizat „geopolitic”, în afară de Moldova:
- Franța și Muntenegru, 1 punct - da, francezii care fac bancuri cu noi și Muntenegru care habar n-avem unde e pe hartă.
- Austria și Suedia, câte 4 puncte - unora se spune că le-am jumulit lebedele de pe lacurile imperiale iar pe cei din urmă i-am umplut de cerșetori și medici anesteziști. A, era să uit! Britanicii cei răi tot 4 puncte ne-au dat - sau or fi fost românii care lucrează în construcții și care au gusturi mai rafinate decât cei din Spania și Italia...
- 5 puncte de la Albania - ei, ce părere aveți despre asta?! Nu-s nici vecini, nici credincioși ortodocși.
- Islanda, Norvegia și Azerbaidjan câte 6 puncte. Cu siguranță că axa Reykjavik - Oslo - Baku este foarte logică, mai ales în contextul geopolitic actual. Ori le-a plăcut pur și simplu melodia? (Să fiu sigur că am scris corect, am copiat numele Reykjavik de pe Wikipedia.)
- 7 puncte de la Malta - mulțumim pe această cale comunității de români din principalele orașe, Valletta și Birkirkara! Seriously...
- de la greci, pentru români, 10 puncte! Cred că e prima oară când Grecia ne dă atâtea puncte. Care să fie șpilul politic? Omagiul călugărilor de la muntele Athos pentru regizorul Cristian Mungiu și al său film „După dealuri”?
Hai să tragem aer în piept, să ne calmăm, să ne bucurăm că nu suntem organizatorii următoarei ediții a Eurovisionului (altfel ne rugam de FMI să ne aprope modificarea PIB-ului, la cât de scump este un astfel de eveniment) și să privim relaxați cum până și scandinavii râd de ei înșiși. Petra Mede, moderatoarea festivalului și un număr artistic despre clișeele suedeze (nimeni nu e perfect):