Berlinala la ediția a 63-a și prezența românească

Berlinul a reușit să atragă atenția lumii asupra sa în mai toate domeniile și de aceea se recomandă prezența standurilor naționale la toate evenimentele organizate aici - fie că e vorba despre modă, gastronomie, film sau turism.

Săptămâna Verde la Berlin

Nici nu s-a terminat bine Săptămâna Modei de la Berlin că a și început Săptămâna Verde - care durează 10 zile. Sau a durat că e aproape pe terminate.

Atât titlul, cât și modul de prezentare al expoziției, m-au dus cu gândul la produsele organice, de vreo câțiva ani la mare modă în Germania. Recunosc că nu sunt nici admirator și nici consumator al acestui concept dar pe de altă parte, rădăcina de pătrunjel pentru salata de boeuf tot de la ei o cumpăr.

Prietenul căpușă

Problemele lui sunt cele mai mari.

E datoria ta să i le rezolvi.

Nu te sună să vadă ce faci - întrebarea din introducere putând fi înșelătoare.

Îi răspunzi din politețe dar ai făcut o mare greșeală pentru că te-a și supt vârtejul.

Început de an în Potsdam. Palatul Sanssouci

În a doua zi a lui 2013 am luat metroul de la Hackescher Markt, foarte aproape de strada pe care locuim în Berlin, și după aproximativ 45 de minute am ajuns în minunatul orășel din landul Brandenburg, Potsdam.

În urmă cu câțiva ani am vizitat orașul în aceeași zi a anului. O coincidență...

Plagiatul migrează spre Vest

Se pare că presei germane nu-i scapă niciun scandal de corupție din România și poate că bine face! Ce-i drept, în egală măsură le prezintă și pe ale lor care nu sunt deloc puține: mită în sistemul medical (german!), branduri nemțești care au devenit sinonime cu corupția la nivel internațional, proiecte costisitoare făcute pe bani europeni care se dovedesc a fi inutile ori subdimensionate, bănuieli de plagiat la nivelul ministerelor (de exemplu cel al Educației) și, cel mai nou, amânarea la nesfârșit a deschiderii noului aeroport din Berlin. Presa românească, pe de altă parte, abia a menționat ultima chestiune, fiind profund implicată în diverse divorțuri, sinucideri și incinerări loco.

Pile, Cunoștințe, Relații

PCR - Pile, Cunoștințe, Relații - era una din glumele care circulau pe vremuri despre Partidul Comunist Român. Toată lumea știa despre ce era vorba: ideologia, platforma politică a partidului se transformase într-o rețea plină de... pragmatism. Știai pe cineva care fie lucrează direct unde aveai nevoie (alimentara, peco, joagăr, spital, etc) sau cunoșteai pe cineva care cunoștea pe altcineva. Părinții generației mele cunosc detalii. Dacă au uitat, vă recomand o carte: Sunt o babă comunistă! de Dan Lungu. Dacă părinții înțeleg între timp doar spaniolă sau italiană, vestea bună e că s-a tradus în mai multe limbi.

Intoleranță la lactoză

În urmă cu câțiva ani am asistat la un spectacol plin de aroganță și proastă creștere când la un târg internațional și-a făcut apariția o gașcă de politicieni români de diaspora. Hăhăieli, bancuri proaste și bețivăneală dar aranjați la patru ace și foarte inabordabili pentru muritorii de rând.

Blond cu ochi albaștri

Pe timpul studenției, trecerea graniței din Austria în Elveția sau Liechtenstein era o chestiune de rutină. Ajungeam mai repede ”în străinătate” decât în centrul orașului și o făceam de câteva ori pe săptămână. Fie din motive de școală sau chefuri cu colegii, era suficient să iau un autobuz și la prima eram deja ”dincolo”. Până și valabilitatea abonamentului lua în considerare regiunea geografică și nu cea administrativă. Am avut noroc: viață liniștită, peisaje frumoase, istorie, cultură... toate la o aruncătură de băț (la propriu).

Câteva ore în Hamburg

Acum o săptămână am petrecut câteva ore în Hamburg. Le-am documentat cu niște poze - nu prea multe pentru că mi-a dat de furcă lumina iar la câteva ore după amiază deja a început să se întunece. Am fost prin piața de Crăciun din fața primăriei, am băut vin fiert, apoi ne-am plimbat pe malul Alsterului (un afluent al Elbei), ne-am întors la vin fiert iar în drum spre gară a început să ningă. Dacă am mai fi stat, v-ași fi spus cum stă Hamburgul la capitolul deszăpezire :)

Nemții și deszăpezirea

În ultima săptămână a nins foarte mult în Berlin. Eu am zis c-am avut noroc să am parte de atâta zăpadă după doi ani cât i-am dus dorul în America de Sud. Când am fost să votez, savuram cu o satisfacție masochistă vântul rece care-mi ciupea fața așa, ca un fel de mic viscol. Dar și masochismul are limitele lui - plăcerea mi-a dispărut subit când cei de la Ambasadă m-au trimis acasă după dovada reședinței - dar asta e o altă poveste.