La ofertă

Am intrat într-un magazin „deschis până târziu” sau Spätkauf - versiunea sindicalistă, germană a nonstopului de la colț de stradă. Vreau să cumpăr un pachet de alune dar îl întreb pe vânzător dacă are unul care nu e expirat chiar de două luni. Se uită la ambalaj, le verifică și pe celelalte de pe raft, se dă de ceasul morții că așa ceva e de necrezut, și-mi zice: „Vi le dau la ofertă - juma' de preț.”

O chestiune intimă

Moartea, după părerea mea, este o chestiune intimă.

Nu mă refer doar la mass-media românească și la reacția ei din ultimele zile. Ăsta-i nivelul, ne-am obișnuit, nu contează dacă e vorba despre Becali sau despre o nenorocire din altă categorie, reacția presei este, în cea mai mare parte, la fel de grotescă.

Mă gândesc mai mult la altceva. Când îți moare cineva apropiat, dintr-o dată te trezești luat pe sus de neamuri, vecini, cunoștințe - toți vor circ. Fiecare are o părere despre „ce trebuie făcut” - o încolăceală de proceduri și accesorii, de păgânisme și ortodoxisme din care cei mai câștigați ies popii. 

București - Berlin (via Santiago de Chile)

globe-M: Cu singuranță că viața în Berlin este cu totul altfel [decât la București]... 

Iván Véjar: Nu, chiar deloc. Când am ajuns aici, am descoperit imediat o grămadă de asemănări între București și Berlin.

„Ich bin ein Berliner”

Berlinul de Vest, 26 iunie 1963, adică exact acum 50 de ani - J. F. Kennedy spunea, în probabil cel mai bun discurs al său, Ich bin ein Berliner - „Sunt un berlinez”. În conjunctura istorică de atunci, mesajul a fost intepretat ca o susținere a Germaniei Occidentale și, în același timp, ca o sfidare față de Uniunea Sovietică.

Berlin City

„Plec de acasă pe ploaie, mă întorc pe soare. Vântul pune norii la loc. Turiștii înfruntă eroic toate vicisitudinile timpului. Un oraș care nu se sperie de vreme. Aici totul durează puțin. Nici tristețea nu se consumă întreagă, mereu e întreruptă de hohotele de râs de pe stradă. Văzându-i pe berlinezi atât de veseli, atât de degajați, atât de siguri pe ei, mă întreb dacă aicea se moare.” Nora Iuga, Berlinul meu e un monolog, Cartea Românească 2010

Berlinul altora, Berlinul meu

Zilele trecute am avut o mare bucurie - am primit o carte.

Astăzi, aflat pe balconul unei prietene - undeva, pe lângă Universitatea Humboldt, am început să o citesc. Autoarea descrie Berlinul așa cum îl văd și eu. Se bucură de aceleași mărunțișuri și disecă aceleași detalii. Mi-a confirmat că Berlinul este pentru mine.

Ce-i în gușă, și-n căpușă

Ieri de dimineață mi-a scris un prieten de la Tel Aviv cu care n-am mai vorbit de ceva vreme. Motivul pentru care m-a apelat a fost îngrijorarea lui cu privire la un articol pe care l-a citit în presa românească: ”IPS Pimen îl felicită pe deputatul care se declara împotriva celor care ”confundă fericirea cu fundulețul”.

Trecând peste exprimarea care justifică pe deplin rata promovabilității la BAC, stau și mă gândesc: ce l-a făcut pe domnul deputat să facă această alegere de cuvinte și să le articuleze sub formă de idee? 

O carte și două pisici

Astăzi, în cutia poștală, am găsit o carte.
O carte și două pisici.
Într-un plic.

Menajere din toate țările, uniți-vă!

La doar câteva ore după postarea mea de ieri, în Huffington Post a apărut un articol care mi-a atras atenția. Evident, nu are nicio legătură cu blogul meu modest, dar parcă a fost menit să dea apă la moară preocupării mele proletare pentru menajerele chiliene.

Locul menajerei în societate

Astăzi revin cu o idee care mă fascinează în istoria noastră contemporană: locul menajerei în societate. Înregistrarea de mai jos, făcută pentru Radio România Cultural, este bazată pe un text pe care l-am scris anul trecut, în urma experienței într-un supermarket din Santiago dar este și despre un film legat de acest subiect: La Nana (sau menajera, în spaniola chiliană).

Viktoriapark, Berlin

Unul din multele parcuri ale Berlinului, de vizitat într-o după-masă leneșă de duminică.

Un alt fel de mineriadă

O altă țară, un alt Iliescu, dar aceiași studenți ciomăgiți. S-a întâmplat ieri, 13 iunie 2013, în Santiago de Chile - cam pe când se comemorau la București victimele mineriadei din iunie 1990.

După un marș de protest al studenților, jandarmii au intrat, în mod ilegal, în sediul central al Universidad de Chile, arestând studenți și distrugând bunuri.

Taksim via Berlin

În urmă cu vreo câteva săptămâni, pe Facebook, mi se adresează cineva din România cu aproximativ următoarele cuvinte: „Am auzit că din cauza turcilor, Germania va dispărea în curând ca națiune”. Nu mai știu dacă alegerea cuvintelor a fost chiar atât de agresivă cum mi se pare acum sau ceva mai diplomată, însă ideea a fost clară. Puțin surprins, am cerut o confirmare: „La ce vă referiți?” Confirmare mi-a trebuit, confirmare am primit: „Păi la musulmani...”

Karl Marx, Berlin 2013

Soare de vară și polen cât cuprinde. Armat cu cremă de soare de 50 și un pachet de batiste, mi-am scos aparatul de fotografiat la plajă, printre blocurile din Berlinul de Est. Mai exact pe Karl-Marx-Allee: încoronarea sistematizării socialiste, a urbanismului est-german.